ZIARE | STIRI | TV 8 septembrie 2024

În perioada 1984-1985 când eram înalt funcţionar internaţional la Centrul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Socială şi Probleme Umanitare de la Viena am avut prilejul de a vizita – împreună cu soţia mea care venise într-o excursie de două săptămâni – mai multe obiective identitare legate de străluciţii creatori ai valsurilor, membri ai familiei Strauss. Eram influenţat pe bună dreptate de aprecierile făcute de criticul muzical şi istoricul austriac Max Graf (1873-1958): “Dacă există vreo formă muzicală care să fie expresia directă a senzualităţii, aceasta este valsul vienez. Valsul a fost dansul noii perioade romantice de după războaiele lui Napoleon şi contemporanii primelor valsuri au fost şocaţi de erotismul acestui dans în care o femeie îşi îmbrăţişează partenerul, îşi închide ochii într-un vis fericit şi pluteşte de parcă lumea ar fi dispărut. Melodia noilor valsuri emană dor, dorinţă şi tandreţe.”. Familia Strauss era compusă din câţiva compozitori care au purtat din tată în fiu inegalabilul talent creator, încredinţând rezultatele acestuia întregii Omeniri.Analele muzicale consemnează următoarele nume: Johann Strauss I (1804-1849); Johann Strauss al II-lea (1825-1899); Josef Strauss (1827-1870), al doilea fiu al lui Johann Strauss I; Eduard Strauss (1835-1916), al IV-lea fiu al lui Johann Strauss I; Johann Strauss al III-lea (1866-1939), fiul lui Eduard Strauss; Eduard Strauss al II-lea (1910-1969), nepotul lui Eduard Strauss şi nepotul de unchi al lui Johann Strauss al III-lea. Ce superb arbore genealogic sub semnul Muzei Euterpe! În mentalul austriac se stabilise în interiorul strălucitei familii muzicale o ierarhizare valorică în favoarea lui J. Strauss-Fiul. Atunci când acesta la vârsta de numai 19 ani apărea în ipostaza de dirijor circula în Viena (...)