ZIARE | STIRI | TV 8 septembrie 2024

Un copil din 20 va primi, la un moment dat, un diagnostic de ADHD –deficit de atenție/hiperactivitate – arată estimările actuale. Semnele apar în copilărie, intervalul predominant de diagnosticare fiind între 4 și 8 ani, și se păstrează și la vârsta adultă. Deficitul de atenție și hiperactivitate este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare din copilărie. Este rezultatul disfuncției neurologice în procesele asociate cu producerea sau utilizarea dopaminei și norepinefrinei în diferite structuri ale creierului. Cercetările imagistice au pus în evidență diferențe în dezvoltarea creierului între persoanele cu ADHD și persoanele fără această tulburare. Un copil cu ADHD arată ca orice alt copil, dar se comportă și se manifestă diferit, a explicat psihologul Miruna Jovin.Cauzele afecțiunii nu sunt cunoscute. Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), printre factorii de risc se numără zestrea genetică, expunerea la noxe – plumb, de exemplu – în timpul sarcinii sau la vârste mici; consumul de alcool și de tutun în timpul sarcinii; loviturile la cap și sănătatea mintală a familiei dar și mediul familial. ADHD include o combinație de probleme persistente, cum ar fi dificultatea de concentrare, agitația continuă și comportamentul impulsiv. Copiii cu ADHD se pot confrunta cu stimă de sine scăzută, relații turbulente și performanțe slabe la școală. Potrivit Mayo Clinic, simptomele se diminuează uneori pe măsura ce copiii cresc, însă unele persoane nu depășesc niciodată simptomele ADHD. 8 mituri frecvente despre ADHD În jurul acestei tulburări cronice care afectează milioane de copii din toată lumea s-au creat o serie de mituri. Le explicăm pe cele mai importante: 1. „Copilul meu este prea mic pentru a avea ADHD” este unul dintre (...)