ZIARE | STIRI | TV 8 septembrie 2024

Politica este, pentru foarte mulţi dintre contemporanii noştri, un exerciţiu al nemăsurii utopice: realitatea trebuie să lase loc, în ritm de marş triumfal, acelui mâine în care să se adune toate promisiunile progresului. Umanitatea care va locui acest viitor se va elibera de inegalitate, de sărăcie şi de ignoranţă. Emancipată şi înseninată, ea va domni peste pământul eliberat de noxe şi de poluare: un rai al ordinii, al frumuseţii şi al planificării, un eden din care orice urmă de imperfecţiune va fi fost alungată, în favoarea rigorii ideologice fără de fisură. Pentru aceşti adepţi ai efervescenţei utopice prudenţa este, prin chiar natura ei, un inamic redutabil. Inseparabilă de guvernarea limitată, prudenţa este privită , de toţi cei ce preferă încolonarea totalitară, ca un păcat de moarte comis împotriva întregii umanităţi. Marelui proiect colectiv de regenerare prudenţa îi opune un egoism reacţionar: lupta împotriva ei devine o luptă pentru salvarea omenirii înseşi. Prudenţă şi libertate Şi poate că ostilitatea cu care este întâmpinată prudenţa de toţi aceşti profeţi ai viitorului luminos este justificată,de vreme ce prudenţa refuză, în numele lucidităţii şi al modestiei, ambiţia de planificare şi de nivelare pe care toate utopiile o presupun. Căci prudenţa, atât de nespectaculoasă, întrevede în edificiul grandios al progresului politic detaliile responsabile pentru suferinţa umană şi pentru nefericirea organizată statal, in mod riguros şi implacabil. Prudenţa sesizează nuanţele pe care privirea globală şi entuziastă le ignoră, sedusă fiind de peisajul miraculos care se înfăţişează, convocat de idee. Între tenacitatea reformelor şi elanul revoluţiei prudenţa va prefera, mereu, sobrietatea sceptică a unei abordări care să accepte (...)