„Luptând intens împotriva dezinformării, guvernarea de la Chişinău nu a mai avut resurse să promoveze informarea corectă asupra referendumului”
„Niciun alt stat european nu s-a confruntat cu o asemenea campanie de dezinfomare ca
Republica Moldova. A trebuit să facă față unui război hibrid, mai dur decât un război clasic. Războiul din Transnistria a fost mai uşor de purtat decât războiul împotriva dezinformării din ultimul an”, explică Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice, într-un text de opinie în Contributors.ro, în care analizează rezultatul strâns la referendumul pentru integrare europeană din
Republica Moldova.
În luna decembrie 2023, imediat după ce Consiliul European a anunţat oficial că
Republica Moldova poate demara negocierile de aderare, Preşedintele Maia Sandu a anunţat organizarea unui referendum privind aderarea la UE, simultan cu primul tur al alegerilor prezidenţiale din octombrie 2024.
Alegerea a fost, de la bun început, puţin neobişnuită. Statele din Europa Centrală şi de Est care au aderat la UE în 2004 au organizat referendumuri pentru modificarea Constituţiei după încheierea negocierlor de aderare, pentru a adera în mod efectiv (România a ales în 2003 calea mai facilă a aderării prin votul Parlamentului).
Majoritatea fragilă a guvernării pro-europene
Opţiunea de a condiţiona aderarea de un referendum este logică: pentru a ratifica un tratat de o asemenea importanţă cum este cel de aderare, o procedură precum în cazul altor tratate nu este suficientă, deoarece aderarea la UE înseamnă transferul exerciţiului unor părţi din suveranitatea poporului. Poporul este chemat să se exprime dacă doreşte ca acest transfer să devină posibil, prin actul aderării la UE. Odată ce referendumul este de succes, se poate oricând contracara argumentul partidelor populiste, conform cărora cei de la Bruxelles „dictează”, iar politicienii din statele membre „se execută”.
Republica Moldova (…)
| 
