De ce își ardeau oamenii culturii Cucuteni – Tripolia casele și plecau? Problema lor nu diferă de cele de azi, arată o explicație inedită dintr-un recent studiu
Cucuteni este o comună din județul Iași, dar și numele unei culturi străvechi, Cucuteni-Tripolia, socotită printre întemeietoarele civilizației europene.
Reprezentanții culturii Cucuteni-Tripolia (5500 – 3500 î. Hr.) obișnuiau să își ardă locuințele la un interval de câteva zeci de ani. Este vorba despre o practică des întâlnită și la alte culturi neolitice din nordul Mării Negre, Balcani, sud-estul sau centrul Europei.
De ce să părăsești ceea ce ai făcut cu greu
Un paradox oferit de societățile neolitice este acela au format comunități umane mari, pentru ca apoi să le abandoneze. Secole mai târziu, au revenit la un model similar de așezări, doar pentru a le abandona și pe acestea, afirmă Alexander Berkley, antropolog în cadrul Universității din Tennessee,
SUA, și liderul echipei de arheologi care a semant studiul.
O explicație general acceptată pentru un astfel de comportament nu a putut fi oferită, însă un studiu recent publicat în Journal of the Royal Society susține că răspunsul stă în primele tentative de combatare a epidemiilor.
Oamenii de știință au încercat să explice un astfel de tipar prin prisma schimbărilor climatice, a suprapopulării, a presiunii sociale șamd., însă doar recent s-a vorbit despre un element nou: bolile.
Își îngropau morții în podele și înălțau apoi casa
Un prim exemplu oferit de specialiștii americani și britanici este cel al Çatalhöyük-ului (sudul Turciei), cea mai veche așezare proto urbană a lumii, care a înflorit în perioada de acum 9.500 – 8.400 de ani.
Aceștia subliniază faptul că, deși beneficiau de un spațiu uriaș pentru a-și amplasa locuințele, locuitorii așezării construiau case de chirpici. Erau lipite de una de alta, asemenea unui stup. Nu erau despărțite nici măcar de drumuri.
Oamenii din acele vremuri nu doar (…)
| 
