Când liderul comunist italian Alessandro Natta se plângea în 1986 de creșterea birocrației din
Italia, Mihail Gorbaciov îi transmitea cu oarece umor că „legea lui Parkinson funcționează peste tot”. Eseul istoricului naval britanic Cyril Northcote Parkinson, publicat în 1955 în revista The Economist și retipărit în 1958 în cartea de succes „Parkinson’s Law: The Pursuit of Progress” („Legea lui Parkinson: Căutarea progresului”), fusese tradus în multe limbi și era popular atât în lumea capitalistă, cât și în Uniunea Sovietică și în sfera ei de influență. Parkinson lansase legea omonimă care afirma că „munca se extinde astfel încât să umple timpul disponibil pentru finalizarea ei”. Potrivit lui Parkinson, numărul lucrătorilor din administrația publică și din aparatul birocratic al statului tinde să crească, indiferent de volumul de muncă de făcut.