În primăvara anului 1981 am ajuns la Shanghai, marele oraş numit “Parisul Estului” sau “Regina Orientului” şi la Hangzhou cu prilejul unei vizite efectuate de o delegaţie a tineretului român la invitaţia organizaţiei de tineret din Republica Populară Chineză.
Păstrez până astăzi impresii excelente despre acea vizită care mi-a oferit nu doar multiple informaţii despre istoria străveche şi modernă a Chinei, dar şi puternice impresii privind sentimentele de sinceră prietenie ale acestui popor, reflectate în atitudinea cotidiană a populaţiei de diferite vârste din localităţile menţionate. Voi prezenta cititorilor câteva dintre obiectivele vizitate:
Shanghai
Templul Jing’an/Templul Păcii şi Liniştii este un lăcaş buddhist destinat celor iniţiaţi, care a luat fiinţă în anul 247 D.Hr. în timpul Regatului Wu. Îmi amintesc cu plăcere vizitarea Sălilor Celor Trei Sfinţi, Regilor Paradisului, Lucrărilor Virtuoase, Marelui Erou, Zeiţei Guanyin. Tot acolo am văzut un clopot de cupru greu de 3,5 tone datând din
vremea Dinastiei Ming.
Templul Longhua este dedicat lui Buddha Maitreya. Acesta păstrează designul arhitectural original al unei mănăstiri buddhiste de pe
vremea Dinastiei Song (960-1279)/Şcoala Chan, fiind cel mai mare complex de temple antice din Shanghai; este amplasat pe o suprafaţă de 20.000 de metri pătraţi. În carnetul meu de însemnări mi-am notat următoarele Săli vizitate: Maitreya; a Celor Patru Regi ai Paradisului; Mahavira; a Celor Trei Înţelepţi. Am văzut, de asemenea, Biblioteca Textelor Buddhiste şi Turnul Clopotului având greutatea de 5.000 de kilograme. Un obiectiv reprezentativ al complexului este Pagoda Longhua cu 7 nivele compusă din cărămizi de culoare roşie care a fost construită în anul 977; în romanul autobiografic al lui J.G. Ballard, “Empire (…)
| 
