ZIARE | STIRI | TV 21 noiembrie 2024

– Știți cât cântărește un urs polar? – Suficient cât să spargă gheața dintre noi! It’s an ice breaker, v-ați prins? E OK dacă n-ați râs, nu sunteți primii. Fie, o las mai ușor cu gluma și vă povestesc despre o iubire cât se poate de serioasă. In my early 20s, am realizat că schimbările climatice are no bullshit. Țin minte că eram la un prieten acasă, și la televizor era un urs polar, vai de el, care căuta mâncare. Nu mă puteam uita, dar ascultam vocea din off care spunea că urșii polari sunt nevoiți să înoate din ce în ce mai mult pentru a se hrăni și mulți mor din cauza epuizării. Doi–trei ani mai târziu, citeam despre un caz extraordinar în care o ursoaică a trebuit să înoate peste 400 de kilometri pe parcursul a nouă zile. A reușit să supraviețuiască, găsind în final o bucată de gheață suficient de mare încât să o susțină. Însă puiul ei a murit în timpul călătoriei. Subiectul mă frământa constant, dar, de fiecare dată când încercam să vorbesc cu cei din jurul meu, discuțiile se încheiau rapid cu: „Of, săracii! Dar, na, ce putem face noi?” Și ne vedeam de bere. Într-adevăr, nici eu nu știam ce să fac. Mai băgam câte o trivia: „Băi, voi știți că a apărut un hibrid între grizzly și polar: un GROLAR?! Vă dați seama cât de disperați sunt, săracii, încât au ajuns să iasă din raza lor ca să se împerecheze?” Dar reacțiile erau în jurul aspectului acelui hibrid și ce culori de rahat avea. Eu încercam să duc, de fapt, discuția la importanța gheții, cum urșii folosesc gheața ca platformă pentru a vâna foci, pentru a se reproduce, pentru a hoinări și, uneori, pentru a se adăposti. Și cum se poate face ceva totuși, dacă se vrea, cât să nu mai crească temperaturile. Pe măsură ce treceau anii, eram tot mai descurajată. Nu reușeam noi să găsim soluții decente pentru (…)