ZIARE | STIRI | TV 21 noiembrie 2024

După două articole in care analiza bancurile pe care le fac românii despre unguri, istoricul clujean Sorin Mitu revine pe Contributors.ro cu un al treilea articol, de data aceasta despre felul în care îi privesc maghiarii pe români, prin bancurile și glumele pe care le fac. Deși există bancuri ungurești cu români, ele nu formează o categorie aparte, bine definită, așa cum se întâmplă în cazul bancurilor românești cu unguri, spune istoricul Sorin Mitu. Maghiarii au de pildă categoria „bancurilor cu secui”, care ironizează sau auto-ironizează figura secuiului țanțoș, hâtru și încăpățânat, o specie care seamănă într-o anumită măsură cu bancurile românești despre „ardeleni”. Dar nu ar exista ceva similar referitor la români. Un exemplu de banc unguresc: Mári néni îl trezește pe János bácsi din somn, tocmai pe când visa el mai bine. – Trebuie să te scoli, omule! – Dar de ce chiar acuma, tocmai când ajungeam la București? zice el necăjit. – Poți să mergi și mâine la București, dacă vrei! îi răspunde soția. – Sigur că da, dar acuma mergeam cu pașaportul! Am văzut, în două contribuții precedente, că românilor le place să spună bancuri cu unguri. Este adevărat că acestea nu sunt foarte numeroase: un antropolog clujean aprecia că dintr-o sută de bancuri românești poate doar unul singur este „cu unguri”. Pe de altă parte, ele alcătuiesc o categorie distinctă, bine conturată, cu teme repetitive și numeroase versiuni, ceea ce atestă popularitatea acestora, cu precădere în deceniile de după 1990. Iar rulajul lor e probat de faptul că sunt foarte reușite, adică îi amuză pe cei care le ascultă și le spun mai departe, deoarece calitatea unui banc este direct proporțională cu circulația acestuia. Dar oare maghiarii au și ei bancuri cu români? Și sunt acestea pe măsura celor (…)