Obiceiul uimitor pe care îl aveau dacii pe timp de furtună. Istoricii au fost surprinși de această practică unică
În perioada romană a Antichității, zeul Jupiter era printre cele mai venerat divinități de către locuitorii imperiului, în special atunci când aceștia sperau să scape de efectele vremii extreme.Deși filosofi precum Aristotel, arhitecți precum Vitruvius și alți intelectuali ai Antichității aveau capacitatea de a explica procesele prin care se formau ploile și furtunile, oamenii continuau să le perceapă ca fiind daruri sau pedepse divine, în funcție de avantajele sau dezavantajele pe care acestea le aduceau.„Ploile torenţiale, inundaţiile, secetele şi soarele arzător au împovărat locuitorii Imperiului Roman. Iar vechii contemporani erau preocupaţi şi ei de cauze şi căutau soluţii. În ciuda cunoștințelor științifice, ploaia în sine a fost considerată un fenomen trimis de zei, cum ar fi zeul vremii Zeus-Jupiter”, arăta arheologul Nadin Burkhardt, într-un articol de știință publicat de Universitatea Catolică din Eichstätt-Ingolstadt (KU) -
Germania.Ce nume inedite aveau dacii. Unul a rămas până astăzi și este foarte popular în rândul femeilorJupiter era venerat în întreaga vastitate a imperiului, inclusiv în Dacia, teritoriu care a devenit provincie romană în urma conflictelor de la începutul secolului al doilea. În capitala sa, colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, arheologii au descoperit rămășițele unei statui a zeului Jupiter, așezată pe tron în templul său, statuie care, conform estimărilor din Antichitate, avea o înălțime de patru metri.„Au existat și procesiuni de implorări pentru ploaie, în care matroane, femei cetățene, desculțe și cu părul despletit, mergeau la Templul lui Jupiter din Capitoliu împreună cu oficiali fără simbolurile lor de statut. Astfel de ritualuri reprezintă o procesare mentală a experienței dezastrului în colectiv, care este mai ușor de (…)