ZIARE | STIRI | TV 10 ianuarie 2025

Ce este lectura știe toată lumea. Pentru a fi riguroși, să cităm totuși definiția din Dex, care menționează, simplu, că lectura este ”faptul de a citi”, iar a citi este ”A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise”. Un pic ambiguu spre final, fiindcă ”a lua cunoștință” este cam sec spus dacă ne gândim că îi putem citi, între alții, pe Poe, Byron, Blaga, Eminescu, Dostoievski… Am învins! Am luat la cunoștință că ”nu strivesc corola de minuni a lumii/Și nu ucid cu mintea/tainele ce le-ntâlnesc în calea mea” (sic!). Dar care (mai) este sensul lecturii în momentul de față, când societatea pare a fi deraiat complet, iar lumea în ansamblu o putem asemui cu cea descrisă în Biblie la trâmbițele Apocalipsei? De ce spun asta. Sunt prea multe vărsări de sânge inutile, prea multe războaie atroce, prea multă ură, prea multă rapacitate și mercantilism, prea multă promiscuitate pentru a nu ne gândi la ”vremurile cele din urmă”. Dacă adaug că piesele de teatru politic la care asistă, dar este și parte poporul român au atins culmi ale demagogiei și absurdului aș putea fi acuzat că am ceva cu politica – dar nu vreau să politizez, ci doar să înțeleg adevărul despre perioada istorică pe care o parcurgem. În privința dorinței de a citi în România, cel care dorește să facă o statistică relevantă se împiedică între studii care afirmă că ne situăm printre locurile codașe în Europa în acest sens și realitatea care arată totuși că librăriile mai și vând, iar oamenii citesc în parcuri, în mijloacele de transport, acasă etc. Personal, cred că există o doză de adevăr în ambele observații – pe de o parte, ”aruncat” în tumultul vieții contemporane, cu un stil de a trăi meschin, dedicând job-ului și îndatoririlor familiale aproape tot timpul, iar (…)