ZIARE | STIRI | TV 21 noiembrie 2024

În cel mai recent număr (noiembrie a.c.) al Revistei de cultură și civilizație universală ”Constelații diamantine”, acad. Ioan-Aurel Pop propune, sub titlul ”Limba română, ca izvor istoric”, o amplă analiză a apariției și dezvoltării acestei limbi. Pornind de la observația: ”Ca orice limbă, nici româna nu a fost și nu este o limbă perfect unitară și uniformă, vorbită și scrisă la fel peste tot”, semnatarul articolului analizează ulterior originea limbii (”sistemul verbal românesc vine, în dreaptă moștenire, din latină, mai ales din latina populară, vorbită de toți coloniștii, indiferent din ce parte a imperiului veneau”) și dezvoltarea ei ulterioară, exemplificând și cu numeroase etimologii ale feluritor cuvinte. Printr-o analiză documentată și amănunțită, este evidențiată originea latină a limbii române, concluzionându-se că răspunsul la mai multe întrebări privind etimologia și răspândirea cuvintelor ”atestă intensul proces de romanizare, continuitatea de locuire a daco-romanilor și apoi a românilor în interiorul arcului Carpaților și faptul că așa-zisa teorie imigraționistă nu este decât o alcătuire politică târzie”. Sub consacratul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț oferă cititorilor o nouă serie de poeme esențializate, filosofice, cu deschideri către transcendent: ”Se sparg în fluturi goi/geamurile universului meu/urmele mele se văd în aer/viața e o pregătire pentru trecerea fluviului de lumină” (”Fluviul de lumină”). Existența terestră este, în egală măsură, un mister și o îngrădire (a spiritului încătușat de materie, n.n.): ”Îngrădiți de timp/ – cel în care locuim -/simțim mulțimi de curgeri/unite-n mare/- în marea care nu se umple niciodată” (”Îngrădiți de timp”). În atare condiții, cunoașterea totală devine imposibilă, indiferent de modalitatea de (…)